Echilibru

Uita-te pe cer. Sper ca e noapte. Sper ca e senin si cerul instelat. Incearca pentru o clipa sa aduni stelele. Sunt multe, prea multe si te dai batut. E inutil. La fel se-ntampla si-n capul meu. Am idei. Multe. Notate prin vreo 3-4 caiete, pe multe post-its si alte cateva foi. Le am pe toate, le-am pastrat cu grija in speranta ca o sa apuc sa le pun in ordine aici, in micul meu jurnal digital. Doar ca n-am putut. Si motive concrete nici c-as putea sa-ti ofer...

Dar azi! Azi iar ma tine luna treaza, plus vreo cateva cafele. Atunci cand simt o neliniste parca-mi sunt mai la-ndemana cuvintele si totul curge lin.

Optimism. Deja a trecut jumatate de an. 2015! Nu stiu exact cand ai venit, ce planuri ai avut pentru mine, dar pana acum simt ca m-ai tinut intr-un echilibru constant. M-am setat inca de prin decembrie (2014!!) sa-mi schimb putin atitudinea si sa incep sa privesc cat mai des partea plina a paharului. Si functioneaza (sper ca la un moment dat, cat mai curand sa vorbesc si despre psihologia pozitiva si alte lucruri de care m-am lovit intentionat recent).

Optimism. As vrea sa spun ca am avut o revelatie care mi-a schimbat viata peste noapte, dar nu a fost asa nici pe departe. Schimbarile (alea pe bune, care se mentin pe termen lung si se transforma intr-un stil de viata) au nevoie de timp, iar creierul de exercitiu. Nu poti sa-ti impui ca vei elimina tot ce e negativ din viata ta. E nevoie de-un echilibru, iar echilibrul asta de care-ti spun il gasesti tu. Tu il cauti, tu il construiesti pentru ca tu stii ce inseamna echilibru.

Uite, recent am fost in locul meu preferat. Am fost acasa, stii, locul cu mama si tata care gatesc, ti-am spus despre el. Sper ca n-ai uitat. Dar de data asta ceva s-a intamplat, ceva a fost asa cum ar fi trebuit sa fie, cel putin in viziunea mea. E ca si cum mi-as fi dat reset fara sa realizez ca statusem atat de mult timp in stand-by. Am vazut cum lucrurile se potriveau ca intr-un joc de tetris si cum eu am inceput sa castig. Cum sa-ti spun, pe moment aveam impresia ca traiesc viata altcuiva. M-am obisnuit atat de mult sa pierd constant incat n-am stiut daca trebuie sa ma bucur. Dar am luat fiecare moment si l-am asimilat cum merita. L-am stors pana mi-am umplut sufletul de fericire sincera. Stiam si stiu ca nimic n-o sa-mi fie intins pe-o tava si eu sa fiu nevoita doar sa iau, Karma s-a asigurat ca pentru fiecare lucru bun sa-mi primesc si bila neagra. Dar vezi tu, de data asta, n-am mai vrut ca bila neagra sa cantareasca mai mult decat toate cele albe la un loc, Balanta s-a echilibrat si asta m-a facut sa raman rationala si sa nu vad iar asfaltul.

Stiu, e totul atat de vag incat, daca ai mai astepta putin, promit ca o sa iau pozitivele si negativele in parte si o sa-ti spun despre ele. Ca merita, fiecare dintre ele isi merita locul. Dar vreau sa incep cu pasi mici. In principiu, de la inceput. Pentru ca lunile astea de absenta virtuala au luat definitia unui rollercoaster care m-a urcat si m-a coborat atat de repede incat abia am avut timp sa clipesc de cateva ori.

Am descoperit un cuvant care-mi place mult. Echilibru! O sa-ti mai povestesc eu despre el. Curand!

sursa imaginii 1:http://pinegrovemotelnorthbrook.ca/

sursa imaginii 2: http://www.underwirefestival.com/