Nu, nu, nu

Rezolutia mea de-a scrie un articol pe luna, cumva nu mai exista. Adica, pot sa-ncerc sa ma redresez, dar pe cine mint? Am vreo 5 idei pe care am inceput sa le dezvolt si pe care le-am abandonat pe drum. Motivele-s variate: ba n-am stiut cum sa continui, ba mi-am pierdut gandurile undeva pe la jumatate, ba nu a iesit ce voiam eu, ba nu am avut timp sa le termin.

Aici planuiam sa ajung. Nu am avut timp. M-am ambitionat sa fiu un fel de super-om care se imparte in 10 directii si rezolva toate lucrurile de-odata. Am intrat deja in a 3-a luna a anului, dorm prea putin, uneori deloc, iar a doua zi sunt un mic robotel dependent de cofeina si soare. Prietenii ma cearta ca-i ignor si ca nu mai petrecem timp impreuna. Incerc sa-mi spal pacatele si sa-i sun mai des, iar asta se intampla in drum spre casa, la metrou, unde intreruperile constante ne frustreaza si mai tare. Iar de tine, ce sa mai spun? Ma-ntreb cum inca nu m-astepti cu un caiet de reprosuri la finalul zilei.

E 12, mi-am planuit vreo 2 ore de munca, in pat, cu o cafea pe jumatate terminata si pe jumatate rece. Hei, azi e vineri, iar maine-i weekendul. Cumva, pana si el si-a pierdut insemnatatea si nu prea mai suntem prieteni.

Ce fac eu nu e sustenabil, asta-i clar. Se poate o rezolutie la inceput de martie? Adica o rezolutie la inceput de primavara.


Sa-nvat sa spun nu mai des si sa nu ma mai feresc de el, ca nu-i un cuvant chiar atat de groaznic. Uneori e chiar sanatos. Acum e.

Incepem de maine, in tinutul fantastic unde toate planurile se indeplinesc.

sursa imaginii. images.google.com