August 05, 2013

(ne)omule

atunci cand o vezi e tot timpul zambitoare, mereu iti pune un zambet pe fata si orice ai face nu reusesti sa nu-i faci pe plac. pentru ca o agreezi si e o prezenta placuta, copilaroasa la o prima impresie, feminina si delicata c-un adaos de naturalete si maturitate. da, e cocktail-ul perfect. poate sa-ti intoarca lumea la 180 daca isi propune si crede-ma, nu orice inceput de femeie poate face asta. o placi, o iubesti instantaneu. e lipicioasa, dar nu genul ala pe care vrei sa-l pui deoparte ca te-a secat de sange. nu, vrei sa ai grija de ea, s-o tii aproape de gandurile tale, sa-i mai arunci din cand in cand atentie si ai cucerit-o. da, atat de usor poate sa fie a ta.in sinea ta stii asta, dar esti un prost, omule, esti un prost!

ea nu o sa iti intoarca spatele, poti s-o calci in picioare, sa-i sugrumi inima, s-o lasi sa se tavaleasca in chinurile cele mai groaznice si o sa te asculte-n miez de noapte cand tu vii de la altele... alte probleme si ii dai ei tema in plina luna. te asculta, te ajuta c-un sfat, dar te asculta. si tu uiti ca ai manjit-o de noroi si ai uitat s-o cureti. nici nu ti-ai dat silinta omule, atat de prost esti. iar ea, ea e langa tine. in sufletul ei, tu ai coborat pe-o treapta atat de murdara ca noroiul cu care ai aruncat spre ea. nici ea n-a facut curatenie, si-a aruncat privirea catre portiunea ta de scara sperand ca ploaia sa arunce macar noroiul, caci tu acolo vei ramane. stie ca nu vei face curat. esti atat de ambitios, omule, incat uiti ca te-a impins mereu, mereu de la spate, ca a fost acolo cand tu n-ai avut cuvinte-n buzunar s-o chemi. dar ea a simtit ca ai nevoie de ea. si-a venit! iar tu, omule, ai fost un prost cand ai lasat doar pentru o clipa sa cada peste ea toata mizeria din suflet. ca esti orgolios, omule! Nu ai invatat ca orgoliul e de prost gust si n-a fost in tendinte niciodata? de ce esti cinic? de ce vrei sa porti ceva care nu te flateaza? de ce insisti sa faci rau omule? si de ce tocmai ei ... ?

omule, acum sper ca iti e clar, esti un prost! si o s-o repet de cate ori va fi nevoie, caci, omule, tu ai nevoie de sute de confirmari chiar daca te-ai lovit cu capul de pragul de sus, de pragul de jos, cel din stanga si din dreapta, tu te incapatanezi sa-mi arati contrariul. dar pe mine nu ma intereaza. trebuie sa-i arati ei, omule. si tie! nu face o provocare din sentimente. tu ai sa pierzi intotdeauna. stii doar, esti un prost care-si merita soarta. karma o iubeste, ma iubeste, chiar si pe tine te iubeste. in general. azi nu, nici maine, poate nici peste o luna. poate din cauza asta n-ai sa castigi la loto si nici n-ai sa ai masina aia mult visata sau vacanta visurilor tale.

karma e rea, eu incerc s-o multumesc pe cat posibil, dar nici pe mine nu ma iarta si ma pedepseste c-o depresie. atunci loveste si mai tare. dar eu am incercat ca pe EA sa n-o manjesc cu mizerii. pentru ca ea e punctul meu de sprijin, gura de aer cand ma sufoc. si-n plus, ma trage la mal fara sa-i cer ajutorul. atunci de ce sa las cioburile sa-mi intre in talpi? de ce sa ma supun singura unei dureri cumplite? omule, iti spun, asta e dovada de prostie. dar cred ca pana acum ai inteles si tu asta. iar daca nu, omule ... esti un prost! caci tu nu stii multe, desi iti doresti ca lumea sa te perceapa ca pe un atotstiutor. esti un naiv si-un visator teribil. nimic si nimeni n-o sa fie permanent daca tu nu ceri, daca tu nu vrei si ce crezi? daca tu nu depui un efort minim.

ti-am mai spus cat de usor o cuceresti? sun-o de dimineata, apari la ea la usa, invit-o la un ceai daca te-a lovit un val de pudicitie, intreab-o ce mai face, fii interesat de ea, ascult-o, trimite-i o scrisoare. ei nu-i trebuie vacante in Tenerife, IPhone sau vreun Ferarri. doar pentru ca te iubeste asta nu inseamna ca iarta la nesfarsit sau ca n-o doare.

vei fii surprins de cat de greu clacheaza. o cunosc de multi ani deja, tu, omule, poate de mai mult sau mai putin. dar eu o cunosc de cand eram adolescente, proaspat adolescente, cand ne-am tachinat reciproc cu copilarii spre care privim zambind in urma. nu stiam ce facem, nu stiam ce se va intampla sau cat de apropiate vom deveni. n-aveam si nici nu avem vreo telecomanda minune sa derulam in viitor. drept sa-ti spun, acum gandul asta mi-e aruncat departe pe-o bucata de hartie incat nici nu vreau sa stiu pe unde se-nvecheste. imi place imprevizibilul, e motorul amintirilor mele. si eu iubesc amintirile. cu ea si nu numai. dar am ales sa iti spun despre ea azi.

eu stiu ca ea iubeste oamenii. si atunci cand ii iubeste cu atata intensitate ar lua un glont pentru ei. asa-mi imaginez eu intensitatea iubirii. adica renunta la ea pentru tine. si oameni ca ea sunt putini acum, eu pot sa-i innumar pe degetele de la o mana pe cei ca ea. dar poate eu nu am cunostintele necesare. nu exclud nicio varianta. omule, tu stii ca te iubeste mult, dar ai ales sa ii faci inima sa pompeze mai putin sange in camaruta destinata exclusiv tie. de ce omule?! de ce... ?! paharul ei e mare, poate sa dea si pe langa si ea tot o sa te iubeasca. dar ii inunzi spatiul si o sa moara... si chiar daca te vei opri la timp lacrimile ei or sa inunde locuinta. pentru ca a clacat, desi eu in locul ei eram mai jos decat nivelul marii.atat de slaba sunt si atat de puternica e ea. nu stiu de ce esti surprins acum. ai uitat ca si ea e ca tine, un om. un om simplu care are nevoie doar de putina atentie. vrea ca o parte din iubirea pe care o da sa o si primeasca. doar un gram macar. chiar daca ea pare ca un izvor de nesecat, crezi ca daca nu ploua ea are resurse?! nu i-ai mai aruncat un nor si tu ai fost atat de ocupat incat n-ai observat ca raul e pe punctul de a disparea.

omule, acum sper ca stii ...m-ai invatat s-o iubesc mai mult, sa-i trimit nori multi caci n-as vrea ca din fluviu sa ajunga rau, parau iar in cele din urma un om c-un suflet gol si greu de incalzit. o s-o iubesc mult, iar mai presus de toate o sa-i arat c-o iubesc. pentru ca ai vazut cati ii cauta apa si uita sa dea ceva in schimb. un zambet, o multumire, o imbratisare calda, un salut, un telefon sau sa-i ofere un ceai. e mai om decat toti, mai om decat mine, iar in coltul meu de ignoranta si egocentrism mai uit sa o luminez cu soare si s-o incarc cu energie. dar ea mi-a aratat ca din putinul pe care i l-am oferit, a inceput sa radieze. atunci mi-a fost rusine de mine, ca stiu ca ii puteam oferi mai mult. si pot sa ii ofer mai mult. ea merita. n-am uitat, nici nu am sa uit, spre deosebire de tine, omule...