Balcans - you have the heart, but not the money.
Westerners - you have the money, but not the heart.*
Genial, pur si simplu genial. Si adevarat!
*Cuvintele nu-mi apartin, dar au fost spune de-un prieten estic.
June 21, 2015
E vs. V
Mereu am vrut sa fac comparatie intre Danemarca si Romania. Dar nu din punct de vedere politic, administrativ, economic etc. Ci mai degraba intre cum simt eu o societate spre deosebire de cealalta. Iar recent am primit raspundul la intrebarea mea in atat de putine cuvinte incat nu inteleg de ce nu am facut asocierea asta mai devreme.
June 15, 2015
Part I - Prietenie
Am stabilit ca 2015 e anul in care voi incerca sa vad mai des partea plina a paharului. Si pentru ca am avut parte de doua saptamani comprimate cu emotii atat de diverse si intense, mi-am propus sa le iau pe rand. Cu pozitivele inainte. O mini-serie a trairilor care m-au marcat. Iar prima parte e cea in care ma bucur ca distanta e irelevanta atunci cand impart un drum comun cu parti ale sufletului meu.
Sunt genul de om care renunta foarte greu la legaturi deja stabilite. Atunci cand ma simt confortabil cu o persoana, cand vad ca impartim aceleasi ganduri si idei, mai ca n-as lasa-o sa plece din viata mea niciodata. Pentru ca fiecare investeste timp si emotii intr-o prietenie. Trist, dar uneori necesar, momentul in care voi nu mai sunteti pe aceiasi lungime de unda apare inevitabil si atunci drumurile se despart respectuos, sau cel putin asa ar trebui sa fie. In mintea mea. Pentru ca nu poti pur si simplu sa manjesti pe cineva cu noroi doar pentru ca tu crezi ca linistea sufletului tau e mai importanta decat un stil de viata extravagant.
Cred ca distanta pune o bariera fizica si emotionala intre tine si oamenii pe care ii lasi la 2000 km distanta. Si e adevarat, se creaza o bariera. Dar asta doar intre tine si cei care nu ar fi ramas in viata ta indiferent de circumstante. Raman oamenii care nu se dau la o parte atunci cand lucrurile devin grele sau cand ele se schimba. Raman oamenii care-ti impartasesc sentimentele si gandurile. Raman oamenii care inteleg ca distanta nu-nseamna nimic. Raman oamenii pe care atunci cand ii revezi, iti dai seama ca distanta e egala cu zero. Ba chiar, distanta n-a facut nimic altceva decat, paradoxal, sa va apropie si mai mult. Pentru ca, desi fizic distanti, mergeti impreuna pe acelasi drum. Va maturizati si va concentrati ideile si viziunea asupra viitorului spre acelasi punct. Si cred ca nimic nu e mai frumos, mai sincer si mai imbucurator decat sa mergi impreuna cu cele mai apropiate persoane ale sufletului tau pe acelasi drum. ACELASI drum. E un sentiment pe care nu stiu cum sa-l descriu, e linistitor stiind ca noi, de fapt, crestem impreuna. In ciuda tuturor lucrurilor, putinelor zile pe an in care ne vedem, prea putinelor conversatii pe Skype, Facebook sau Whatsapp, noi ne-am pastrat valorile si ideile care ne-au apropiat de la bun inceput. Si asta a fost undeva in adolescenta cand eram doar niste copii care habar n-aveau cat de tare viata si circumstantele or sa-i apropie emotional. Iar mai mult decat atat, ne-au permis sa cunoastem ce-nseamna o prietenie sincera. Si eu nu arunc cu cuvinte mari doar de dragul de-a o face...
"Nimic nu ar aduce atata placere cat o prietenie credincioasa si calda. Cat de bine este sa ii ai alaturi pe cei ale caror suflete sunt gata sa primeasca in siguranta orice secret, de a caror cunoastere te temi mai putin decat cunoasterea de tine insuti, a caror conversatie iti linisteste ingrijorarea, a caror parere iti usureaza hotararile, a caror buna dispozitie iti risipeste tristetea, a caror simpla vedere te inveseleste!" - Seneca "Liniste, va rog..."
Pentru ca putini oameni mi-au vazut fericirea sincera-n ochi, si mai putini m-au vazut cautand asfaltul si m-au inteles atunci cand nu-mi gaseam cuvintele, ele au ramas constante. Au fost punctele mele de sprijin de fiecare data cand am vrut sa spun "nu mai pot" si primele persoane carora am tinut sa le impartasesc fericirea din viata mea. Pentru constantele din viata mea, pentru urmatorii ani in care ne intalnim pe acelasi drum spre viitorul nostru comun, pentru multele scrisori care-or sa urmeze, pentru momentele in care ne dezgolim sufletele fara teama, pentru conversatiile in care timpul devine relativ si irelevant, pentru alte mii de motive, noi o sa mergem intr-o directie comuna.
Cred ca uneori cuvintele sunt irelevante. Acum e unul din momentele alea in care ele ma lasa. Si inca nu stiu cum as putea sa exprim ce sentimente am trait cand, stand de vorba cu ele, m-am regasit pe mine in vocea lor. Cred ca sufletele pereche iau diferite forme si nu se rezuma la un singur gen. Oare exista mai mult de-un suflet pereche pentru un om? Eu am gasit doua pe care nu intentionez sa le las indiferent de distanta, indiferent de cat de grele lucrurile devin de ambele parti ale baricadei, indiferent de cat de mult timp va trece, indiferent! Si cat e de frumos ca nici nu avem nevoie de cuvinte sa ne-ntelegem sau sa ne sincronizam. Ne-am dezvoltat un simt extra care ne permite sa ne intelegem doar din priviri si gesturi minimale. Iar astea doua saptamani au tinut doar sa intareasca ce gandeam de multa vreme.
Sunt un om norocos.
sursa imaginii: pinterest.com
Sunt genul de om care renunta foarte greu la legaturi deja stabilite. Atunci cand ma simt confortabil cu o persoana, cand vad ca impartim aceleasi ganduri si idei, mai ca n-as lasa-o sa plece din viata mea niciodata. Pentru ca fiecare investeste timp si emotii intr-o prietenie. Trist, dar uneori necesar, momentul in care voi nu mai sunteti pe aceiasi lungime de unda apare inevitabil si atunci drumurile se despart respectuos, sau cel putin asa ar trebui sa fie. In mintea mea. Pentru ca nu poti pur si simplu sa manjesti pe cineva cu noroi doar pentru ca tu crezi ca linistea sufletului tau e mai importanta decat un stil de viata extravagant.
Cred ca distanta pune o bariera fizica si emotionala intre tine si oamenii pe care ii lasi la 2000 km distanta. Si e adevarat, se creaza o bariera. Dar asta doar intre tine si cei care nu ar fi ramas in viata ta indiferent de circumstante. Raman oamenii care nu se dau la o parte atunci cand lucrurile devin grele sau cand ele se schimba. Raman oamenii care-ti impartasesc sentimentele si gandurile. Raman oamenii care inteleg ca distanta nu-nseamna nimic. Raman oamenii pe care atunci cand ii revezi, iti dai seama ca distanta e egala cu zero. Ba chiar, distanta n-a facut nimic altceva decat, paradoxal, sa va apropie si mai mult. Pentru ca, desi fizic distanti, mergeti impreuna pe acelasi drum. Va maturizati si va concentrati ideile si viziunea asupra viitorului spre acelasi punct. Si cred ca nimic nu e mai frumos, mai sincer si mai imbucurator decat sa mergi impreuna cu cele mai apropiate persoane ale sufletului tau pe acelasi drum. ACELASI drum. E un sentiment pe care nu stiu cum sa-l descriu, e linistitor stiind ca noi, de fapt, crestem impreuna. In ciuda tuturor lucrurilor, putinelor zile pe an in care ne vedem, prea putinelor conversatii pe Skype, Facebook sau Whatsapp, noi ne-am pastrat valorile si ideile care ne-au apropiat de la bun inceput. Si asta a fost undeva in adolescenta cand eram doar niste copii care habar n-aveau cat de tare viata si circumstantele or sa-i apropie emotional. Iar mai mult decat atat, ne-au permis sa cunoastem ce-nseamna o prietenie sincera. Si eu nu arunc cu cuvinte mari doar de dragul de-a o face...
"Nimic nu ar aduce atata placere cat o prietenie credincioasa si calda. Cat de bine este sa ii ai alaturi pe cei ale caror suflete sunt gata sa primeasca in siguranta orice secret, de a caror cunoastere te temi mai putin decat cunoasterea de tine insuti, a caror conversatie iti linisteste ingrijorarea, a caror parere iti usureaza hotararile, a caror buna dispozitie iti risipeste tristetea, a caror simpla vedere te inveseleste!" - Seneca "Liniste, va rog..."
Pentru ca putini oameni mi-au vazut fericirea sincera-n ochi, si mai putini m-au vazut cautand asfaltul si m-au inteles atunci cand nu-mi gaseam cuvintele, ele au ramas constante. Au fost punctele mele de sprijin de fiecare data cand am vrut sa spun "nu mai pot" si primele persoane carora am tinut sa le impartasesc fericirea din viata mea. Pentru constantele din viata mea, pentru urmatorii ani in care ne intalnim pe acelasi drum spre viitorul nostru comun, pentru multele scrisori care-or sa urmeze, pentru momentele in care ne dezgolim sufletele fara teama, pentru conversatiile in care timpul devine relativ si irelevant, pentru alte mii de motive, noi o sa mergem intr-o directie comuna.
Cred ca uneori cuvintele sunt irelevante. Acum e unul din momentele alea in care ele ma lasa. Si inca nu stiu cum as putea sa exprim ce sentimente am trait cand, stand de vorba cu ele, m-am regasit pe mine in vocea lor. Cred ca sufletele pereche iau diferite forme si nu se rezuma la un singur gen. Oare exista mai mult de-un suflet pereche pentru un om? Eu am gasit doua pe care nu intentionez sa le las indiferent de distanta, indiferent de cat de grele lucrurile devin de ambele parti ale baricadei, indiferent de cat de mult timp va trece, indiferent! Si cat e de frumos ca nici nu avem nevoie de cuvinte sa ne-ntelegem sau sa ne sincronizam. Ne-am dezvoltat un simt extra care ne permite sa ne intelegem doar din priviri si gesturi minimale. Iar astea doua saptamani au tinut doar sa intareasca ce gandeam de multa vreme.
Sunt un om norocos.
sursa imaginii: pinterest.com
June 09, 2015
Echilibru
Dar azi! Azi iar ma tine luna treaza, plus vreo cateva cafele. Atunci cand simt o neliniste parca-mi sunt mai la-ndemana cuvintele si totul curge lin.
Optimism. Deja a trecut jumatate de an. 2015! Nu stiu exact cand ai venit, ce planuri ai avut pentru mine, dar pana acum simt ca m-ai tinut intr-un echilibru constant. M-am setat inca de prin decembrie (2014!!) sa-mi schimb putin atitudinea si sa incep sa privesc cat mai des partea plina a paharului. Si functioneaza (sper ca la un moment dat, cat mai curand sa vorbesc si despre psihologia pozitiva si alte lucruri de care m-am lovit intentionat recent).
Optimism. As vrea sa spun ca am avut o revelatie care mi-a schimbat viata peste noapte, dar nu a fost asa nici pe departe. Schimbarile (alea pe bune, care se mentin pe termen lung si se transforma intr-un stil de viata) au nevoie de timp, iar creierul de exercitiu. Nu poti sa-ti impui ca vei elimina tot ce e negativ din viata ta. E nevoie de-un echilibru, iar echilibrul asta de care-ti spun il gasesti tu. Tu il cauti, tu il construiesti pentru ca tu stii ce inseamna echilibru.
Uite, recent am fost in locul meu preferat. Am fost acasa, stii, locul cu mama si tata care gatesc, ti-am spus despre el. Sper ca n-ai uitat. Dar de data asta ceva s-a intamplat, ceva a fost asa cum ar fi trebuit sa fie, cel putin in viziunea mea. E ca si cum mi-as fi dat reset fara sa realizez ca statusem atat de mult timp in stand-by. Am vazut cum lucrurile se potriveau ca intr-un joc de tetris si cum eu am inceput sa castig. Cum sa-ti spun, pe moment aveam impresia ca traiesc viata altcuiva. M-am obisnuit atat de mult sa pierd constant incat n-am stiut daca trebuie sa ma bucur. Dar am luat fiecare moment si l-am asimilat cum merita. L-am stors pana mi-am umplut sufletul de fericire sincera. Stiam si stiu ca nimic n-o sa-mi fie intins pe-o tava si eu sa fiu nevoita doar sa iau, Karma s-a asigurat ca pentru fiecare lucru bun sa-mi primesc si bila neagra. Dar vezi tu, de data asta, n-am mai vrut ca bila neagra sa cantareasca mai mult decat toate cele albe la un loc, Balanta s-a echilibrat si asta m-a facut sa raman rationala si sa nu vad iar asfaltul.
Stiu, e totul atat de vag incat, daca ai mai astepta putin, promit ca o sa iau pozitivele si negativele in parte si o sa-ti spun despre ele. Ca merita, fiecare dintre ele isi merita locul. Dar vreau sa incep cu pasi mici. In principiu, de la inceput. Pentru ca lunile astea de absenta virtuala au luat definitia unui rollercoaster care m-a urcat si m-a coborat atat de repede incat abia am avut timp sa clipesc de cateva ori.
Am descoperit un cuvant care-mi place mult. Echilibru! O sa-ti mai povestesc eu despre el. Curand!
sursa imaginii 1:http://pinegrovemotelnorthbrook.ca/
sursa imaginii 2: http://www.underwirefestival.com/
Subscribe to:
Posts (Atom)