Uneori e
greu sa realizezi ca trebuie sa iesi din bula ta de siguranta, camaruta in care
te-ai inchis de teama ca ai putea sa fii raanit iar si iar … Incepi incet sa
ridici fundatii in jurul radacinilor, aplici straturi groase si impermeabile de
adeziv si pui caramida peste caramida. Uneori esti grabit si vrei sa termini
constructia cat mai repede, alteori esti distras si uiti ca timpul nu sta in
loc. Atunci esti ranit, caci ti-ai uitat scopul, ai uitat ca fundatia si
peretii sufletului tau nu sunt altceva decat bariere personale, pe care le
cobori si le ridici tu. Si doar tu!
Faci greseli, multe, marunte, mici, mari, inconstiente,
constiente. Le repeti si atunci incepe sa doara! Pentru ca nu inveti, esti un
copil mare si incapatanat. Esti
nebun, masochist, traiesti pentru dorinta de a fii fericit, dar iti faci rau
singur...
Te-ai
ambitionat sa termini constructia. E frumoasa, are pereti solizi, un geam mic
cu perdele frumoase si lungi pana-n podea, o usa care sta ferecata in cea mai
mare parte a timpului si doar cei care si-au castigat dreptul de a primi o
cheie o deschid si intra pentru o cafea. Ai construit camera special ca sa
arate neprimitoare la o prima impresie. Si e bine, eu ma bucur. Trebuie
sa treci de aparente ca sa intelegi conceptul, sa vezi ce poate sa-ti ofere si
ce poti tu sa-i oferi. E un schimb cinstit. Uneori dai mai mult decat primesti,
alteori primesti mai mult decat dai, iar in alte dati se creaza un echilibru
stabil si longeviv. Atunci stii ca poti sa dai inca o cheie. Nu multi oameni
si-au castigat dreptul asta si ii innumeri pe degetele de la o mana. Dar
zambesti de fiecare data cand faci asta. Ei nu or sa piarda cheia, nu or sa o
imprumute altora. Nu! Or s-o
pastreze la randul lor in suflet si gandurile lor care zboara spre tine atunci
cand simt ca tu ai nevoie de un zambet sau o imbratisare… care intotdeauna
ajunge la momentul potrivit. Iar tu stii ca telepatia nu are nicio legatura. E
limbajul pe care l-ati creat voi pentru voi.
Dupa ce
intri in camera, realizezi ca e imensa, ca iti poate oferi pe langa o cana
clasica de cafea, un pranz, o cina, chiar si-un mic dejun copios. Iar asta nu
se intampla doar pentru o zi. Rezervele sunt infinite pentru ca ai strans si ai
asteptat momentul in care vei incepe sa oferi. Esti genul meu de om. Si
eu sunt la fel ca tine. La
fel! Numai ca... am fost certata si trasa de maneca. Pentru ca ce facem noi nu
e bine.
Asculta-ma … macar de data asta. Stiu ca te
simti confortabil in camera ta, ca e construita de tine, pe gustul tau. Dar din
cand in cand incearca sa tragi perdelele si sa te uiti pe geam. Ai sa vezi
oameni care vor o cheie sau macar o parte din ce poti tu sa oferi. Alteori,
trebuie sa ceri. Si o sa primesti, dar trebuie sa ceri. Nimeni nu-ti
citeste gandurile, nimeni nu poate sa faca asta. Asa ca cere, cere tuturor celor pe care-i
intalnesti. O sa te lovesti de refuzuri, o sa te lovesti de oameni grabiti care
nu te vor asculta, o sa te lovesti de oameni care promit sa te ajute, dar n-or
s-o faca, o sa te lovesti, o sa te doara, o sa cazi, dar mai presus de toate o
sa inveti. De data asta o sa inveti, pentru ca tu ai avut initiativa si ai
cerut. Iar in final ai sa primesti. Iar asta e frumusetea! Stii ca
vorbeam eu de karma? Cum tot
timpul se intoarce, cu bune, cu rele, in functie de ce ai oferit sau nu. Ma
saturasem si eu de atatea ploi, de cheile alea multe pe care le facusem si pe
care le priveam mereu, sperand tot timpul sa ajunga la detinatorul lor de
drept.
M-am trezit
speriata acum cateva saptamani de-un ciocanit insistent la usa mea, bine ferecata,
asa cum e a ta. Stii ca somnul e pretios pentru mine, asa ca nu m-am grabit sa
deschid. Mi-am luat tot timpul pe care l-am considerat necesar, dar ciocanitul
n-a incetat. Iar persoana dincolo de usa n-a intrat, n-a vrut sa-mi incalce
spatiul. Am purtat o discutie in pragul usii, azi, maine, iar asta a durat mai
bine de o saptamana. Apoi i-am oferit o cafea… dar nu si o cheie, asta pentru
ca se castiga greu. Dar am inteles ca poti sa primesti oameni in locuinta ta
fara sa le oferi o cheie. Stiu, pare pueril, pare logic, pare cel mai
normal lucru de pe Pamant. Sunt
convinsa ca si tu il stii, si eu stiam, dar numai in teorie. Practic, mi-a fost
mereu teama sa-l pun in aplicare. Dar aici, pot sa fiu cine vreau eu sa
fiu. Ah, uitasem sa-ti spun. Camera mea e un hibrid, isi poate muta locul,
implicit fundatia. Poti sa ma consideri un melc, dar eu o car tot timpul cu
mine si pandesc oportunitati de a invita oameni inauntru.
Asculta, am
inceput sa invit oameni inauntru si am inceput sa ma bucur de compania lor. Iar
asta nu ma face mai putin eu. Ma face de fapt ADEVARATUL EU. Imi place la
nebunie sa descopar oameni, iar cel mai mult ma fascineaza sa ma descopar pe
mine. E fantastic cum functionez si cat de putine stiu despre mine, de fapt. Nu
te poti cunoaste pe tine stand in camaruta ta, nu, trebuie sa interactionezi,
sa fii pus in situatii noi cu oameni noi, in situatii vechi cu oameni vechi sau
viceversa. Iar asta e fantastic! Vezi cat de multe ai acumulat de-a
lungul existentei tale, vezi cat de multe mai ai de invatat, iar asta e doar
varful aisbergului.
Asculta-ma, ti-o amintesti pe fata aia de la care scoteai 3
cuvinte si alea spuse atat de incet incat trebuia sa repete? Asculta-ma, e acolo, dar tu nu stii. ”Fake it
til you make it” functioneaza! Si functioneaza al naibii de bine! Si asta
pentru ca am inceput sa primesc oameni in casa mea… Usile pot sta ferecate pe
timpul noptii, cand dormi sau te simti amenintat. In schimb, darama un
perete si transforma-l in geam. Un geam mare, din podea pana-n tavan. Nu uita
de perdele, ca ai nevoie de intimitate si de spatiul tau personal. Dar lasa
lumina sa intre si nu uita sa le deschizi celor care iti bat la usa. Pentru ca nu o sa stii niciodata
cine vrea sa isi faca loc in sufletul tau si sa fie acolo pentru tine, oricand
ai nevoie. Si nu uita sa ceri. Iti pot fi oferite lucruri care nici nu stiai ca
iti sunt utile. Iar din cand in cand, abordeaza oamenii pe care ii vezi in
jurul casei tale. Si ei cauta ceva sau considera interesanta cladirea pe care
ai construit-o dar nu stiu cine locuieste acolo. Si vor sa afle. Ofera-le o
cafea daca simti ca e in regula, invita-i inauntru. Nu toti iti vor raul, asa
ca inceteaza sa mai vezi doar partea negative a vietii. Bucura-te de ea, e singura
pe care o ai. Exploareaz-o la maxim si fii fericit! Zambeste, imbratiseaza,
arunca cu energie pozitiva, iar tu iti vei lua motivatia si buna dispozitia din
lucrurile pe care le dai. E karma. Te iubeste daca o iubesti. N-o mai evita si
nici n-o mai privi cu negativism.
Asta e
secretul. Exploreaza. Iesi din camaruta ta. Ai nevoie de aer… si de-o
pauza. Cere ajutorul si il vei primi mai devreme sau mai tarziu. Persevereaza,
norii de ploaie vor fi luati de vant la un moment dat. Ai sa vezi un curcubeu.
Si-un soare. Numai pentru tine ...
sursa imaginii: vi.sualize.us
