Fericirea dintr-un val

Azi a stat de vorba cu marea. S-a apropiat sfios, nevrand s-o deranjeze prea mult mai ales ca a vazut-o agitata. A fost atenta sa nu deranjeze nisipul si a incercat sa-si cantareasca pasii. Urmele erau putin vizibile, iar pe masura ce inainta, vantul i le acoperea cu totul. Si-a setat privirea pe avalansa de valuri pe care marea i le trimitea, iar pentru o clipa a crezut ca e amenintata. A crezut ca ar trebui sa se-ntoarca din drum si sa lase conversatia pentru alta data sau sa-si caute alt confident. Dar niciunul n-ar fi inteles-o asa cum o facea ea, asa cum o asculta marea.

Dupa o serie de pasi timizi, s-au apropiat una de cealalta. Marea vroia s-o atinga, dar ea nu cauta alinare, nu de data asta. Isi dorea sa-i spuna marii despre lucrurile care i se intampla. Lucruri frumoase, lucruri pe care ea acum le intelege. Nu vrea sa-ncarce marea cu mai multa nefericire, ci vrea s-o aline, sa-i spuna la ureche cuvinte dragi si sa-i arate cum gandurile ei evolueaza.

Fericire.
Tu la ce te gandesti cand auzi 'fericire'...? Ce-nseamna pentru tine fericirea? Poate ca definitiile noastre au puncte comune, dar in mod sigur sunt despartite de experiente individuale. Fericirea e un concept caruia n-as putea sa-i ofer o explicatie concreta sau definitiva. Fericirea e un proces, o stare de spirit, un mod de viata. Toate la un loc. Fericirea e abstracta, n-o prinzi de picioare si o arati prietenilor tai. Ei ti-o vad in ochi, o privesc cum iti danseaza in pupile si cum rade, chiar daca mimica fetei iti ramane neschimbata. Fericirea se vede si n-o poti reproduce ca pe-o piesa de teatru. Fericirea se simte cand pasesti intr-o camera cu cativa oameni, o porti ca pe-un lucru de pret pe care nu-l poti ascunde.

Fericirea e implinire. Iar pentru mine...
Fericirea e o noapte cu luna plina, stele adunate pe-un cer senin intr-o zi de vara; momentul cand ajung acasa (de fiecare data); dimineata in camera mea, tavanul plin cu stele; bucataria cu mama si tata care gatesc; cafeaua cu A (si Al); ceaiul cu O (si P); plimbarea la Seciu cu S; copacii infloriti primavara; mirosul de dupa ploaie; frunzele cazute la inceput de toamna; libertatea din mersul pe bicicleta; Si care ma asculta cand ajung acasa (2); cand merg cu Sa duminica in aventuri noi; planuri care se materializeaza; carti bune care ma tin treaza pana dimineata; melodii care nu-mi dau pace zile bune; maratonul de filme din noiembrie; decembrie, pentru ca e magic desi cliseic pe-alocuri; lalelele, freziile si liliacul mov - separat sau impreuna; sentimentul dupa ce-ai facut curat; munca apreciata, de orice fel; descoperirea unor locuri noi; taskurile terminate; sentimentul de apartenenta; naturalete etc.
Fericirea e cand suntem pe aceiasi lungime de unda, si eu sunt eu, simpla, fara accesorii, fara sa ma conformez barierelor sociale si sa ma ascund dupa ziduri, ...de teama.

Fericirea e relativa, e produsul unor factori aliniati perfect la momentul si locul potrivit. Fericirea se schimba; drumul spre Seciu care ma facea fericita, azi, trezeste in mine amintiri frumoase, dar ma indruma spre melancolie. E parte din trecut, o parte frumoasa, o parte care, candva, m-a facut atat de fericita incat cerul nu putea sa ma/ne limiteze si concura la intensitate cu universul. Azi, zilele cu conversatii lungi intr-un alt fus orar ma implinesc si ma incarca, ma fac sa rad cu gura pana la urechi.

Cineva m-a-ntrebat daca odata ce vom merge iar spre Seciu sa vedem luminile orasului undeva noaptea tarziu, o sa-mi pastrez ideea despre fericire. M-a luat pe nepregatite, a venit ca o lovitura sub centura. Nu intrebarea in sine, ci faptul ca nu am luat in calcul posibilitatea asta. Faptul ca de ceva timp drumul spre Seciu nu mai e parte din viitor si ca imaginea care se contureaza are alte nuante. Nuante care nu-mi displac, nuante pe care nu le-am mai folosit si pe care sunt decisa sa le incerc. Vad o schimbare, o schimbare majora pe care n-am intrevazut-o si care si-a facut loc in cotidianul meu fara s-o simt.
A fost natural.

Schimbarea nu vine usor, schimbarea nu-i un miracol care se-ntampla noaptea tarziu si dimineata te trezesti cu el in gand si suflet. Nu! Schimbarea e atunci cand lasi ceva in urma si castigi ceva mai bun, ceva actual, poate ceva ce ar constitui parte din viitor. Schimbarea presupune constientizari noi. Schimbarea presupune pierdere. Da, pierzi. Pierzi partea la care trebuie sa renunti. Si-o faci pentru ca schimbarea iti ofera perspective noi. Iar asta devine o parte dintr-un lant al unor experiente, ganduri, sentimente, cunostiinte, trairi noi. Schimbarea e parte din procesul de maturizare, si-n general, parte a unui proces care tinde spre evolutie.

Intre timp marea s-a mai linistit, iar ea si-a luat ramas bun. Pentru cateva momente, raman doar urmele pasilor ei in nisip.


sursa imaginii: pinterest.com

1/4

3 piese pentru primele 3 luni din 2015. Am absentat virtual, dar lucruri bune si frumoase se-ntampla pe partea cealalta a ecranului. Pentru emotii si sentimente traite intens, mai apas pentru a mia oara butonul de replay!