Craciunul in aprilie

25.12.1999 – Nici n-apuci sa te dezmeticesti ca deja picioarele iti pornesc grabite spre pomul de Craciun. Speri in sufletul tau inocent ca mosul n-a luat in seama ca ai mintit-o pe mama cand i-ai spus ca ai mancat tot din farfurie si nici ca l-ai impins pe Andrei si s-a lovit la genunchi. Speri ca el te vede doar cand iti faci temele, desi toti copiii sunt afara si se joaca sau doar atunci cand o ajuti pe bunica in bucatarie. Si fugi grabit, mai, mai, sa darami bradul cu tot cu instalatii si cu ambalajele de la bomboane care inca mai atarna de crengi. Ajungi si vezi ca mosul n-a uitat de tine, iar in momentul ala esti cel mai fericit copil de pe pamant. Si spun copil pentru ca doar ei mai au in suflet magia Craciunului si asteapta ziua asta mai ceva ca propria aniversare.

Asa era atunci, “pe vremea mea” (ca doar incep sa-mbatranesc si pe zi ce trece sun mai mult ca mama). Acum nu stiu cum e, de cand, parca, toate valorile pe care le-am apreciat incep sa dispara. Sigur! Nici macar incet ... Dar ce vroiam sa spun, defapt, e ca atunci cand deschizi cadourile ti se lumineaza toata fata si ai sentimentul ala de reusita cand stii ca pe undeva, ceva a fost facut bine!

Pe parcurs nu te mai bucuri cu aceiasi intensitate atunci cand iti deschizi cadourile, fie ele de Craciun sau nu, si ajungi la deviza “gestul conteaza”. Si-ntradevar, in timp ajungi sa apreciezi altfel fiecare lucru-n parte. Eu vreau sa readuc in prim-plan o parte din bucuria pe care o simteam atunci. Si eu, si tu, si Iulia ... ati prins ideea. TOTI!

Eu ma bucur – nu cu aceiasi intensitate ce-i drept – atunci cand munca mi-e apreciata. Asa cum se bucura fiecare, pentru ca e uman. Dar in momentul ala eu simt ca e Craciunul. Nu desfac niciun cadou pompos prins cu trei funde si impachetat cu cine stie ce hartie care-ti fura ochii. Nu! Imi vine sa sar in sus de bucurie, sa dansez, sa cant (lucru pe care-l fac de altfel ca doar am o garsoniera doar a mea si nu ma vede nimeni!), sa imbratisez pe oricine imi e aproape si sa-l/s-o sufoc cu iubire, optimism si bucurie pura. Asa cum era in fiecare an de Craciun. Magic.

Azi am simtit ca e Craciunul, la jumatatea lui aprilie. Si-am simtit ca trebuie sa imbratisez pe cineva tare si strans. Asta am vrut sa impart. Habar nu am ce-o sa se intample maine, dar stiu ca e a doua zi de Craciun. :)


sursa imaginii: vi.sualize.us