September 05, 2014

05/09



De vreo trei ani am o idee care persista si de care ma lovesc mereu in capul meu sub diferite forme. N-as stii cum s-o introduc, asta ar cere un mini rezumat al lucrurilor care m-au facut sa gandesc in felul asta, iar aici lucrurile devin mult mai personale. Totul are o limita, iar aici incepe bariera in cazul meu.

Imagineaza-ti ca alergi continuu intr-un spatiu mic cu pereti oarecum pe placul tau. Oricat de comfortabil te-ar face incaperea sa te simti, stii ca ceva lipseste. In efortul tau de a mentine camera placuta, lovesti neatent cutia cu vopsea de pe pervaz. Ai vazut-o dinainte, stiai ca e acolo si ai stiut tot timpul ca exista posibilitate de a o imprastia pe pereti si podea din intamplare. Ti-ai asumat riscul. Un risc inutil daca ma intrebi pe mine. Dar pericolul e intrigant, nu-i asa? Acum totul e murdar. Stergi urmele, dar in cadere, cutia cu vopsea a scrijelit podeaua. Cu timpul nu va mai fi atat de evident, fie pentru ca podeaua se va deteriora, fie te vei obisnui cu ea.

Dupa o vreme realizezi ca podeaua a stricat feng-shui ul camerei si ca nu mai poti alerga acolo. (Oricat de aberant ar parea, aleg sa 'alerg' pentru ca niciodata nu stai pe loc. In viata.) Realizezi ca sansele sunt de partea ta cand ti se ofera oportunitatea de a alege o camera noua. 'Ce bine'-ti spui, gandindu-te ca odata cu mutarea fantomele raman in locul vechi. Pentru ceva timp, spatiul nou e minunat, e tot ce ti-ai fi putut dori vreodata. Rectific, tot ce ti-ai fi putut dori in momentul actual. Ulterior realizezi ca e lipsit de personalitate si ca, desi vechea incapere isi avea bubele, era ceva in aerul ala care o facea... tu. Iar in momentul ala stii ca ai facut o alegere nefericita mutandu-te permanent in alt loc. O vacanta era o varianta mai inteleapta. Dar ai gresit, iar. O sa mai gresesti. Probabil la infinit. Dar pana atunci o sa iei si decizii bune pentru ca ai invatat. Iar daca ai fi fost avertizat, ar fi fost in zadar oricum. Pentru ca n-ai fi mutat cutia cu vopsea de pe pervaz si n-ai fi ascultat vocile (desi putine, ce-i drept) care iti spuneau sa nu pleci din camera.

Acum esti in incaperea noua si te-ntrebi ce-i de facut. Vrei sa te muti inapoi. Te-ar face fericit. Te-ar face nefericit. Ambele variante se aplica. Iar un cantar n-ar fi indeajuns de exact sa masoare avantajele si dezavantajele.

Intrebarea inca pluteste-n aer. Deciziile astea or sa ma omoare intr-o buna zi. Serios.


sursa imaginii: google.images.com

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.